Mi-e dor de casa. De acasa. De "acasa" ala vechi, "acasa" ala de dinainte sa vin in Timisoara. Acasa e cald si bine, acasa totul e ok si nimic nu se poate intampla rau. Acasa sunt eu cu mine si gandurile mele si nu ma deranjeaza nimeni cand nu vreau sa fiu deranjata. Aici e acasa doar cu numele, cu noua adresa. E acasa ca asa scrie pe viza de flotant, e acasa ca m-am adaptat incredibil de repede si am impresia ca as trai aici de o viata. E acasa ca m-am obisnuit sa duc o viata ca in excursie, impartind o camera minuscula cu inca 5 suflete. E acasa ca mi-am facut prieteni si cunostinte noi, e acasa ca am trait tot felu' de chestii care mai de care, de o sa am ce le povesti copiilor si nepotilor.
Si totusi, daca inainte nu imi era pic de dor, acum m-a lovit. Vreau acasa! Acasa la Oradea, acasa la mami si la tati si la sis. Acasa in camera mea cat camera asta de camin, dar pe care nu tre' sa o impart cu nimeni. Acasa unde sunt toate lucrurile si amintirile mele, unde e pc-u' meu plin cu poze si filme si muzica si tentativele mele esuate de a scrie carti peste carti. Vreau acasa in Oradea unde cunosc fiecare straduta ca in palma, unde fiecare petic de oras imi reinvie in minte intamplari trecute, unde pana si o nenorocita de bordura are semnificatii aparte pentru mine.
Mi-e dor de prietenii mei, de iesirile cu ei, de stat la terasa si ras de glumele Horica-Alex, de batut capu' cu teme la mate si romana, de stat in banca mea din mijlocul clasei si ras cu colegele, de mers in excursii, de baut o sticla de vin in miez de noapte printre blocuri, de certat cu ai mei ca n-am voie sa stau prea mult la o petrecere, de fugit de acasa, de condus, de dat cu rolele, de iesit la baschet, de dormit in patul meu mare si pufos, de prefacut noaptea pe la 2 ca citesc cand se trezeste taica-meu sa imi faca gura sa inchid pc-u', sa ma chiar prinda ora 5 dimineata si rasaritu' citind sau vorbind baliverne online, de ascultat muzica si topait prin camera, de birou' meu, de rafturile mele, de cartile mele, de albumele foto, de teancu' de cd-uri de pe birou, de dezordinea generala care ia nastere din momentu' in care intru in camera si arunc cate un lucru pe unde apuc, de dulapu' plin cu amintiri si prostii.
Mi-e dor de sora-mea, mi-e dor sa ma bata la cap cu chestii copilaresti pentru care nu am rabdare cand vrea ea, mi-e dor de mami si de mancare calda si proaspata, mi-e dor de tati si sa strige la mine ca iar nu am facut nush ce.
Mi-e dor sa ma stranga cineva in brate sincer si vreau sa ma pupe cineva pe frunte si sa-mi spuna ca o sa fie totu' bine...