Sa recapitulam..

Privind inapoi la anul care in curand se va pricopsi cu adjectivul "trecut", imi dau seama ca, la urma urmei, n-a fost chiar asa de nasol. De fapt, am zis vreodata ca ar fi fost nasol? N-a fost nasol deloc. Au fost si momente neplacute, ce-i drept, dar cred ca cea mai buna decizie ar fi sa le ignor si sa incerc sa le uit, luand in considerare doar evenimentele pozitive.

Ca situatii "majore" ale anului as putea mentiona majoratul meu, petrecut cu multa voie buna si care, cred eu, a iesit muuult mai bine decat ma asteptam. Oficial pot iesi din tara cand am eu chef si, teoretic (nu si practic), nu mai depind de ai mei.

Daca tot e vorba de petreceri, anul trecut eram foarte eager pentru sirul de majorate care au avut loc anul acesta, dar pana la urma mi-a cam pierit pofta. Stiti voi, ce-i prea mult strica. Primele au fost bestiale, urmatoarele au fost ok, poate grozave, pentru ca ultimele sa-mi trezeasca reactii de genul: "ooof, inca unu?". Nu e vina nimanui, don't get me wrong. Doar ca pierdutul noptilor in compania alcoolului, a muzicii date la maxim si a dansului pe n'spe genuri muzicale, nu sunt tocmai pasiunea vietii mele. Adicatelea is cam obositoare cand is prea multe.

In alta ordine de idei, am mers la mare, inca de doua ori! A fost misto de ambele dati, mai mult de a 2-a ca am fost de capu' meu. Am vazut si eu Costinestiu', la care daca ma gandesc acum, cu amintirile despre loc cam estompate, nu ii chiaaar asa de groaznic in materie de mizerie si taranisme. Se poate trece cu vederea cat de cat. Oricum, mi dor de gogosile bestiale cu ciocolata/branza dulce, cu care ma indopam de cateva ori pe zi acolo. Si de sentimentul de libertate pe care ti-l da vacanta, mai ales cand o petreci departe de parinti :)

Mi-e dor de mare. V-am mai spus si o sa mai repet ca ador marea, iar vacanta de vara e o vacanta ratata daca nu merg la mare macar o data. Deci din punctul asta de vedere, vacanta asta a fost super :)

Lasand partea cu distractia, achievementurile mai serioase de anu' asta sunt permisu' de conducere si Cambridgeu'. Pe primul l-am luat din a 2-a incercare, pe al doilea doar l-am dat, inca nu stiu rezultatele, dar ma bucur ca am scapat de el.

Revenind la distractie, aveam planuri de petrecut cateva zile la munte in vacanta de iarna, dar n-a fost sa fie, asa ca sa speram ca la anul! :)

Ce-am invatat anul asta? Pai pe langa multa engleza, am invatat ca nu e neaparat nevoie sa amesteci alcoalele ca sa ti se faca rau, e suficient si sa bei mult prea mult dintr-un singur fel (cu ocazia asta NU va recomand sa beti vodka amestecata cu Fanta de grepf, da' cred ca v-am mai spus) ca sa ajungi sa dai la ratze intr-o buda. Experienta respectiva a fost o lectie pe care vreau sa cred ca am invatat-o, mai ales ca de atunci n-am mai calcat stramb. Adica n-am mai depasit limita de "siguranta" pentru bautura, nu ca n-am mai pus alcool in gura.

Pentru 2009? In primul rand vreau sa iau Cambridgeul cu A si BAC-ul cu note cat mai mari si sa aleg o facultate care sa imi placa macar putin. Vreau sa prind loc in camin si sa am colege de treaba (una dintre ele va fi Laura :-"). Asa. Vreau sa merg la mare, iar, neaparat. Prefer Grecia, dar ma multumesc si cu Romania daca altfel nu se poate. Vreau sa-mi schimb telefonul si sa-mi iau un aparat foto misto. Aaa, si as mai vrea un laptop. Deja vreau cam multe :)))

As mai fi avut chef sa scriu tot felu', da' s-asa am cam lungit-o si iar o sa imi faceti capu' calendar ca am scris prea mult :))

Oricum, ramane de vazut ce tine anul 2009 pentru mine, dar imi place numarul in sine, asa ca pun pariu ca o sa fie genial si anul purtator al numarului :))

Va urez un an nou de 2009 ori mai bun decat cel pe sfarsite si.. imi propun, ca anul trecut, ca in noaptea dintre ani sa beau 2009 pahare de vin! :)) >:D<

Naspa

Sunt sigura ca si voua vi s-a intamplat sa bateti tot orasul in cautarea unui lucru si sa nu-l gasiti. Dar chiar si asa, faptul ca stii ca nu esti singurul nenorocit de soarta, nu te ajuta cu nimic. Bati tot orasul dintr-un capat in altul, in marile supermarketuri deschise cate doua la fiecare iesire din oras, in mall, pe centru si NU GASESTI CE CAUTI. Mintea ta vizualizeaza clar obiectul dorit, te astepti sa fie in urmatorul magazin, dupa urmatorul raft.. si nu e. Si totusi norocul pare sa iti surada, insa soarta isi bate iar joc de tine: gasesti ce vroiai doar ca nu e modelul dorit sau e defect din fabricatie. Chestii de genu' asta.

Si dupa o alergatura de 3 ore (azi doar - fara zilele precedente) de la un supermarket la altul, dintr-un capat al orasului in altul (noroc cu transportul gratuit), te urci intr-un tramvai, obosit, deprimat ca nu ai gasit ce vroiai si cu nervii intinsi la maxim, inghetat, cu nasul avand senzorii de detectare ai mucozitatilor inghetati si nefunctionabili astfel incat substanta poa' sa atarne pana la genunchi ca nu o simti, te bucuri cand te afunzi in scaunul jegos si tramvaiul porneste, pentru ca 2 minute mai tarziu soarta sa iti mai dea o palma peste mecla, cand tramvaiul se opreste si afli ca la inca 3 tramvaie in fata se afla un al patrulea care a deraiat. Nu are niciun rost sa cobori si sa o iei pe jos, e prea frig si trebuie sa ajungi in celalalt capat al orasului. Iar taxi-urile is prea scumpe, da-le dracu'. Si mai stai juma' de ora asteptand in tramvaiul inghetat, repetand in gand cat de mult iti doresti sa porneasca si sa ajungi in culcusul sigur de acasa, la caldurica sub plapumica.

Atat am avut de zis pe ziua de azi.

Un anisor

L.E. M-am tot mirat astazi de ce e atat de pustiu si linistit orasul la pranz. Mi-am dat seama de ce 15 minute mai tarziu: toata lumea era la REAL! #-o

Am recitit acu-s vreo doua seri cateva dintre posturile mele mai vechi. Unele mi-au placut chiar mult si m-am simtit mandra ca mi-au iesit asa de bine. La altele mi-a venit sa dau instant delete. Mi s-au parut atata de copilaroase si irelevante. Ma si mir daca le-a citit cineva si n-a strambat din nas sau nu s-a gandit ca-s cam dusa cu pluta. Majoritatea care mi s-au parut asa (din cate am citit aseara.. cateva adica :)) ) erau dintre cele scrise in momentele in care muream de plictiseala si ma mancau degetele sa scriu ceva. Mi-am dat seama cu timpul ca degeaba ma plictisesc, daca n-am inspiratie si chef sa scriu, iese o varza si se vede ca e fortat. Bine, nu ca in general as avea articole filozofice de importanta vitala, da' macar sa scriu bine cat scriu (bine insemnand aici sa fiu eu multumita de ce am scris :) ).

Spuneam ca am vrut sa dau delete la cateva articole, dar am renuntat. M-am gandit ca, in fond, tot ce am scris aici e o mica parte din dezvoltarea mea ca persoana si poate ca intr-o zi o sa recitesc macar o parte dintre articole, cum am facut aseara si o sa imi dau seama cat si cum m-am schimbat si chestii de genu' asta. Asta in cazu' in care nu pica blogspotu si pierd tot :)) Sa speram ca nu.

Si oricum, sa fac curatenie in peste 200 de posturi nu-i o treaba tocmai placuta :))

Cred ca si asta va intra in categoria posturilor stupide :)) Da' nu-i nimic :)

Nush ce sa-mi urez cu ocazia unui anisor de blogarit :)) La multi ani?

Filmul Zilei

Ok, deci. :)

Cine vrea sa se alature echipei de pe Filmul Zilei , sa imi trimita un e-mail la deea@filmul-zilei.com . Rog seriozitate! :))

Planuim sa reincepem cu postarea de filme de la 1 Ianuarie 2009 :)

L.E.: Pentru ca am fost intrebata de mai multe persoane in ce consta "munca" pe site, m-am gandit sa postez aici cateva chestii:

• trebuie sa iti placa sa te uiti la filme, cu cat mai multe cu atat mai bine
• sa scrii articole despre filmele vizionate, in care sa faci un scurt rezumat (fara a dezvalui finalul, punctele cheie, etc) si sa mentionezi ce ti-a placut la film/de ce il recomanzi, chestii de genu'
• articolul nu trebuie sa fie nici prea scurt si sec, dar nici prea lung sa plictiseasca
• cel mai important, sa scrii la timp! Ideea e sa incercam pe cat posibil sa ne tinem de motto: un film pe zi!
  

Empty Streets

The city feels clean this time of night
Just empty streets and me, walking home, to clear my head..

Odata ce las vocile si agitatia in local si ies in strada, ma loveste linistea din oras. Ma gandesc ca doar zona respectiva e mai linistita, imi pornesc mp3-ul si pornesc catre Republicii. Unde ma lovesc de aceeasi pustietate. Cativa oameni erau, totusi, la plimbare, dar mult mai putini decat ma asteptam. Magazinele toate inchise, luminile stinse. Cateva firme palpaitoare si beculetele care inteseaza orasul.

Imi ingheata obrajii de frig si grabesc pasul. O iau printre cladiri sa mai scurtez drumul. Pe strada scolii intuneric. Nu bezna, dar suficient de intuneric sa iti trezeasca toate simturile. Pe la case mai palpaie cateva beculete. Mai trece cate un om sau un cuplu grabit pe strada.

Fac stanga pe strada urmatoare si imi dau seama ca e atat de liniste si pustiu, incat imi aud pasii pe trotuar, chiar daca am castile afundate in urechi si port adidasi cu talpa moale. E o liniste apasatoare, o liniste care iti da senzatia ca cineva te urmareste, iar cand intorci capul brusc sa te convingi daca asa si e, nu e acolo decat umbra ta. Mai trec pe langa o curte cu poarta intredeschisa, de unde se rasfrange intunericul pe trotuarul luminat slab de becul de pe strada. Cativa caini latra putin mai departe. Sa nu mai pomenesc de canalele din care se ridica aburi gri.

Toata scena drumului in sine iti da cativa fiori. E prea pustiu totul, parca ar fi mort orasul, parasit. Liniste de mormant. E abia ora 9 si parca ar fi 4 dimineata. Noroc ca mai trec cateva masini pe Decebal, mai spala din pustietate. Ma gandesc la cat de familiare imi sunt toate locurile alea, toate stradutele pe care le cunosc atat de bine si daca m-as putea obisnui sa traiesc pentru totdeauna altundeva, sa ma obisnuiesc si sa cunosc alte locuri, alte stradute, alte cladiri.

Cand ajung pe strada mea, o tipa se opreste brusc la vreo 5 m in fata si incepe sa vorbeasca uitandu-se la mine. Imi scot o casca si imi dau seama ca tipa folosea hands free'u' telefonului, n-avea nicio treaba cu mine.

Ma bucur cand intru in scara blocului, la lumina si caldurica. It's good to be home :)

P.S. Sa stiti ca eu mi-am scris deja articolu' despre anu' 2008 si o sa fie publicat automat (sper) in 31 decembrie :D Ha!

Craciun Fericit!

Acu's vreo doua zile am mers cu maman pana'n Lotus. Ploua cu galeata, agitatie prin oras, a condus ea. In apropiere de Lotus, banda de stanga pentru mall se intindea paaaana la penultimul semafor. Vreo 10 minute am asteptat pana am reusit sa facem stanga. Apoi, inca 15 ne-am invartit in prostie in parcarea subterana sa gasim un loc. Nimic, nimic! Unii parcasera pe doua locuri, la altii iti dadeai palme cand vedeai ca parcasera fix pe mijlocu' liniei, ocupand doua locuri. Inghesuiala ca la balamuc. Toata Oradea parcase in subterana la Lotus.

Am iesit afara unde ne-a lovit norocu' si am observat un tip care tocmai iesea. Am pandit locul si am intrat acolo inainte ca tipu' sa-si fi dat seama ce s-a intamplat.

In magazin, aceeasi imbulzeala. Mania cumparaturilor, cadourilor, sarbatorilor. Craciun comercial, cum ne-am obisnuit in ultimii ani.

Astazi am mers iar pana acolo. De data asta nu am mai avut parte de aceeasi inghesuiala ca data trecuta, am gasit loc lejer de parcare, nu m-am lovit de nimeni in magazin.

La intoarcere, am avut parte de cateva palpitatii. Niste pusti au facut slalom intre masina mea si cea de pe cealalta banda, trecand milimetric de mine. Reactia normala ar fi fost sa franez dar am ramas shocked. In mintea mea incepusera sa se deruleze posibilele urmari ale evenimentului. Zece secunde mai tarziu, pustii imi faceau semne rugatoare, ranjind cretin, sa ii las sa treaca pe cealalta banda, ca ei trebuiau sa mearga in dreapta, dar se incadrasera pe banda de stanga..

Mna, noi sa fim sanatosi :) Sarbatori Fericite!

Whatever

Ati avut vreodata sentimentul ala de gol pe dinauntru? Nu golu' ala din stomac specific atunci cand te rod matzele, ci golul ala mare, care parca se-ntinde in intreg corpul, senzatia aia de tristete, de parca ai fi singur si parasit in lume.

Eu asa ma simt astazi si e oribil. Nu am chef sa fac absolut nimic, nici macar sa mananc. Am mancat o bucatica de pastrav ca sa nu lesin pe strada, dar in rest nu pot baga nimic in stomac ca mi se face greata. Ma rog, in afara de pepsi si niste cafea, care se pare ca au puteri supranaturale si fac stomacul sa le accepte.

Oare am intrat in ceva depresie? E interesant cum alegerile minore iti afecteaza viata si chiar despre chestia asta citeam ieri intr-o carte. Ma si gandeam in timp ce citeam exemplele date de autoare ca, in fond, are dreptate, si nu alegerile de genu' ce universitate alegi, cu cine te casatoresti, sau mai stiu eu ce, iti influenteaza cu adevarat viata. Da, sunt alegeri majore, dar ganditi-va de exemplu ca intr-o dimineata, in loc sa astepti autobusul, te indrepti spre statia de taxi si fix in momentul ala vezi un copil scapat de sub supravegherea mamei care fuge inconstient spre o dubita venind in viteza. Din nou, o alegere de o fractiune de secunda si il salvezi (cam asta era unul din exemplele din carte). Daca nu ai fi ales taxi-ul in locul autobusului, copilul respectiv probabil, in cel mai bun caz, s-ar fi aflat in spital. Iar tu nu deveneai vedeta in ziarul de a doua zi :)

Oricum. Sper ca ati inteles unde bat. Ideea e ca la fel m-a influentat si pe mine ieri o alegere din asta de moment. O fractiune de secunda in care un gand mi-a trecut prin cap. Intrebarea daca sa raman sau sa plec si picioarele mele care se indepartau deja.

Si pentru alegerea mea de ieri ma aflu acum cu psihicul la pamant si imi dau seama ca toata treaba de ieri a fost sub actiunea unui impuls cretin de moment. Ma rog, nu a fost tocmai cretin. A fost o reactie relativ normala, pe care probabil oricine ar fi facut-o mai devreme sau mai tarziu. Dar acum cand privesc obiectiv, realizez ca puteam sa ma fi controlat si sa nu trec prin chinul prin care trec acum. Nu degeaba se spune ca cel ce pune sentimentul inaintea ratiunii se prabuseste precum Troia. Asta am patit si eu, m-am lasat dusa de un impuls, in loc sa gandesc o secunda. Macar sa-mi fie invatatura de minte. Desi nu stiu cat rost mai are acum..

Anyway, probabil v-am bagat in ceata, dar ce mai conteaza?

Craciun 2008

Oricate motive as avea sa astept nerabdatoare vacanta, sa scap de scoala, sa dorm cat vreau si sa am timp pentru toate, exista si un motiv pentru care urasc vacantele si weekendurile: nu suport sa fiu acasa cand e tot familionu'. Nu suport agitatia din casa, faptul ca merg toate televizoarele, ca toata lumea se plimba dintr-o camera in alta, ca se mai tranteste o usa, ca sora-mea urla ca ii trebe' nush ce.. si, ca sa vezi, suntem doar 4 in casa.

Nu suport faptul ca nu am pic de liniste si camera mea e ca un hol prin care trece toata lumea. Nu de alta da' aici ii celalalt televizor si ori se uita sora-mea la desene animate, ori maica-mea la stiri/emisiuni cretine/telenovele. Nu suport sa intre cineva si sa lase usa deschisa. Nu suport sa m-apuc sa fac ceva si apoi sa ma cheme ai mei sa ii ajut cu altceva, da' exact in momentul ala cand mi-am gasit eu de lucru.

M-am trezit azi pe la 11-12 si am stat pana la 2 in pat numai ca sa nu fiu nevoita sa dau nas in nas cu toata atmosfera asta haotica. Macar stiu ca daca cred ai mei ca dorm, ma lasa in pace.

Ma deprima gandul ca ma asteapta 2 saptamani cu ai mei sub acelasi acoperis. Suntem personalitati prea diferite ca sa existe sansa sa ne intelegem tzais 14 zile. Nici macar ideea Craciunului nu ma incalzeste. Pentru mine Craciunul, ca de altfel si celelalte sarbatori, si-a pierdut semnificatia. Asta daca ar fi avut-o vreodata. Lasand la o parte sensul religios al sarbatorii, pentru mine nu are nici sensul acela de timp petrecut cu familia, apropiere, bla bla. Am crescut intr-un mediu destul de rece din punctul asta de vedere. Nu avem traditii de genu' impodobit bradu' impreuna, stat la masa cu prietenii si familia, halit cozonaci etc. Pentru mine Craciunul e o zi ca oricare alta, eventual cu un brad in casa. Desi anul asta parca vad ca nici brad n-o sa avem ca m-am certat cu taica-meu si i-am trantit ca mie nu-mi trebe' niciun brad.

Si nici zapada nu este :(

Oricum, sarbatori fericite tuturor, in caz ca nu mai scriu zilele astea:) >:D< Sa v-aduca Mosu' tot ce va doriti ;)

P.S. Se mai da seria Home Alone pe ProTV? :D

Prin jungla

Ieri am avut ghinionul sa nimeresc in mijlocul animalelor, intr-un moment de maxima agitatie. Eram cu masina pe podul Decebal, la ora 5 (care inca e ora de varf) si, colac peste pupaza, semafoarele nu mergeau, iar toata lumea claxona in nestire.

Cand m-am apropiat de pod, incadrata pe banda mea, cea de stanga, si am vazut ca veneau masini din toate partile iar eu aveam cedeaza, am avut primul impuls de a opri dracu masina si a astepta acolo pana trece valtoarea. Dar mi-am facut curaj si intr-un acces de tupeu (sau poate inconstienta?), m-am bagat cand masinile din stanga pareau sa nu fie foarte aproape. Mai trebuie sa mentionez ca ploua si nu vedeam nimic prin geamurile laterale? M-am oprit la jumatatea podului si m-am uitat in dreapta. Lumini care se apropiau si.. parca incetineau. Noroc ca se bagase si ala din dreapta mea, care mergea inainte. Am profitat de ocazie si am facut stanga, dupa care m-am incadrat pe banda de langa bordura. Trei secunde mai tarziu, apare o dubita in dreapta mea. Ce dracu?!?! Spatiul dintre mine si bordura urma sa se ingusteze din cauza bordurii, care nu e dreapta, asa ca ala ar fi intrat in mine fara greturi. Am accelerat si l-am trimis cu voce tare in origini, nu ca m-ar fi auzit, da' oricum. M-am descarcat :)) Cretinul grabit a depasit apoi cum a putut prin stanga, cu mare viteza, pentru ca mai apoi sa opreasca oricum la coada de la urmatorul semafor. Care, slava Domnului, functiona.

In afara de doua porniri din alea cu scrasnet de roti, care chiar daca au iesit din greseala, au sunat bestial, alte evenimente demne de mentionat nu prea am. Poate atat ca pe o portiune de vreo 200 de m, intre doua blocuri, pe niste stradute, am uitat sa aprind farurile si ma tot gandeam de ce dracu nu vad nimic in fata, eu fiind convinsa ca ele sunt aprinse. Da' noroc ca nu se prea circula pe acolo si n-am patit nimic :))

Apropo, ieri a fost o vreme mizerabila. Astazi la fel. Si se anunta aceeasi chestie pe zilele urmatoare. Sa inteleg ca nu o sa avem parte de zapada anul asta? :(

Plictis

Ce interesanta e natura omului, daca stai fie si numai putin sa te gandesti. Cand ai o gramada de planuri si idei si zero timp sa le pui in aplicare, te plangi, te lamentezi, ce mult ai de lucru, ca nu iti ajunge timpul sa faci tot ceea ce iti doresti, ca ai face aia si aia plus cate si mai cate. Dar cand se intampla sa ai timp pentru toate cele, nu mai faci nimic. Nimic din ce iti propuneai cand nu era posibil. Si te plangi din nou, ca te plictisesti, ca nu ai ce face cu timpu', bla bla bla.

Sau poate doar eu sunt asa. Desi, I doubt it.

In ultimele luni am fost prinsa la maxim cu engleza. Aveam ore de doua ori pe saptamana: miercurea si sambata. Si tema pentru fiecare ora. Asa ca aproape in fiecare zi miscam ceva la engleza, mai ales in ultimele doua luni. Mai aparea cate o teza, mai invatam putin si pentru scoala. Si ma plangeam ca nu am timp liber, ca abia astept sa vina examenu si sa scap, ca o sa fac ataaaatea chestii cand o sa am surplus de timp liber.

Acum, am scapat. De aproape o saptamana am terminat cu invatatul la engleza, scoala se apropie de sfarsite, vacanta e dupa colt, deci am timp berechet. Iar eu ce fac? Ma plang.

Ma plang ca ma plictisesc. Si plictiseala asta acompaniata de starea latenta, in care ma scufund incet dar sigur, ma face sa nu am chef de absolut nimic. Nici de toate planurile alea la care visam cand invatam la engleza. Azi am inceput o carte noua, am citit primu capitol M-am jucat vreo 2 ore nfsu2 (singurul suportat de batranelul meu pc). Am stat in pat. M-am uitat la tv. Am stat la chat. Mi-am pregatit tricoul pentru maine. SI TOTUSI SIMT CA MA PLICTISESC SI NU AM CE SA FAC!!! Nu ca nu ar fi o gramada de alternative. Da' daca nu ma impinge nimeni sau nimic de la spate, degeaba.

Si e abia ora 9. Ce dracu sa fac? Sa ma culc la 10? Damn it..

Maine cica avem campionat de volei. Nu am chef nici de ala, da' aici intervin si alte motive, cum ar fi faptul ca suntem varza si iar o sa luam bataie mar. Da' nah, daca m-a luat gura pe dinainte si am zic ca merg...

Involuam

Nu cred ca exista zi in care sa ies pe strada si sa nu ma lovesc de cel putin un exemplu de specimene umane foarte cool.

Azi, aproape de liceul Brancusi, pe langa care trec zilnic cand merg acasa de la scoala , 3 pipitze ascultau manele la maxim pe telefon. Si cand zic la maxim, chiar la asta ma refer. Sau aproape maxim. Un maxim cat permitea telefonul, bineinteles. Ideea e ca se auzea pe toata strada. Domnisoarele erau aranjate, cu vestutza cu blanitza si alte cele, numa' bune de agatat, pupa-le-ar mama.

Dimineata zona respectiva e plina de prunci. Si nu-mi explic. Daca tot s-au trezit la o ora atat de matinala ca sa vina la scoala, de ce nu intra? E chiar atat de placut sa stai la 7 in frig, doar ca sa iti etalezi inteligenta? Daca tot vrei sa chiulesti, stai naibii acasa. Sau poate la ei se fac ore in aer liber, cine stie.

Trecand mai departe, imi apare din sensul opus o tipa, pe la vreo treijde' ani, eleganta, cu tocuri, sobru imbracata, dadea impresia unei femei de afaceri sau cel putin cu ceva functie intr-o firma cu birouri, chestii de genu'. Din departare. Ca in momentul in care am avut ocazia sa trec la 50 de cm de ea, mi-a venit sa-mi dau o palma. Don'soara (sau poate doamna) molfaia guma de mestecat in cel mai ostentativ mod posibil, deschizand gura cat sa-i poti vedea cariile cu putin efort, miscand mandibula cand in stanga, cand in dreapta, intocmai ca o cornuta, fara a uita de plescaitul absolut necesar, fara de care guma nu ar putea fi mestecata. Mi-a parut rau ca o admirasem cateva secunde inainte pentru tinuta vestimentara.

Tot in categoria molfaitorilor de guma, tot azi, am vazut o fetita de vreo 14 ani, care molfaia guma tot cam ca tipa de mai sus si intre timp se admira in geamurile unei masini.

Viitorul tarii noastre va fi in mainile oamenilor de genul asta. Ca sa nu mai amintim de alte categorii la fel de stralucite.

Lisa Unger - Minciuni periculoase

Cum ar fi ca dupa 30 de ani de viata, o intamplare total lipsita de oarecare importanta sa declanseze un lant de evenimente care sa te puna pe ganduri cu privire la originile tale? Adica sa afli ca parintii tai, oamenii carora le-ai spus mama si tata, nu sunt de fapt parintii naturali. Si ca nici macar nu ai fost adoptata, ci esti unul din zecile sau sutele de copii care fac parte dintr-un program special prin care daca medicilor li se pare ca odraslele nu sunt ingrijite cum trebuie si traiesc intr-un mediu nesanatos, ii iau de la mamele lor. Dar cum de nu se plange nimeni? Pai e o adevarata mafie in spatele intregului sistem, iar parintii respectivi sunt de obicei ucisi sau internati la balamuc.

Chestia asta i se intampla lui Ridley Jones, o tipa care scrie articole pentru diverse reviste, dupa ce cand intr-o zi salveaza un copil din calea unei masini, poza sa apare in toate ziarele din New York si primeste o scrisoare de la un tip are pretinde a-i fi tata, impreuna cu o poza cu ea si mama sa, care fusese ucisa cu 30 de ani in urma, chiar in seara in care Ridley fusese rapita. O scrisoare ce aduce informatii care ii darama toate parerile despre viata si familia sa. Ridley e hotarata sa afle adevarul. Problema e ca la fiecare pas se intalneste cu alte si alte minciuni si nu mai stie in cine sa aiba incredere. Noroc cu Jake, care se pare ca e un fost detectiv, aflat in aceeasi situatie de a-si afla adevarata familie si a dobori mafia din sistem.

Cei doi se indragostesc, dar oare chiar e Jake de incredere?

Cartea are o continuare (Lisa Unger - Adevarul care ucide), pe care abia astept s-o citesc :D

10/10

Sweet Teenage

So many thoughts, unanswered questions, mixed feelings..

Every time I question myself about my life, whether I like it or not, or what do I really want to achieve in the future, I also wonder if the other young people my age feel the same things, have the same "existential" issues. It's really interesting, you know. You think that you're the only one feeling a certain thing or having doubts about another but, in fact, there are so many other people that share the same issues like you.

Sometimes I can picture my future clearly and happily. I'll go to university, I'll get a pretty good job, I'll probably get married and have one or two kids and we're all live happily and ever after. But.. other times, when I think about this, it seems so boring, so ordinary. What's the use in having a secure future? What's the fun? The challenge? You get to a point in your life and think "what have I done in my life?". Do I want to be like the average people? Have a mundane job and a family? Talk everyday about how awful is the "system" and how hard it is to live nowadays?

What if I did all the things I would like to do? What if I risked something I have, something secure, for some other insecure thing? What if it ends how I want? But then, what if it doesn't? Would I regret my actions so badly? Well, I'm pretty sure I would. But then I'll get up and go on. We all die one day. And after that, there's nothing left. So, we have nothing real to lose. Nor to win.

But.. again but.. why is it so hard to just take the plunge and do things exactly how and when you feel? Why are there so many voices in my head, each one offering me a whole different point of view?


Funny, I have written a lot of stupid words here and still, I haven't found an answer for my question. In fact, I haven't found the question yet. I do have to deal with my inner issues but I don't know how. I don't know what exactly bothers me or what I want to change. I just hope that time will have a positive effect on this.

Maybe.

This is it

Nah, maine am examenul cauzator de nervi si dureri de cap si stres si o gramada de alte chestii negative. Maine scap. Fie ce-o fi, dupa ziua de maine o sa pot strange toate hartiile care imi umplu biroul si un sfert de camera, o sa ascund dictionaru' in biblioteca, o sa bag caietele in ceva dulap, o sa iau o pauza binemeritata de la engleza.

Azi am facut, ca o eleva constiincioasa ce sunt, ingrasarea porcului in Ajun. Adicatelea am luat fain frumos cele 2 caiete pliiiine de expresii si cuvintele si le-am citit. Ieri am recitit writingurile. Acolo n-am asa mari probleme, acuma depinde si de ce subiect pica. Am capu' cat o banita, il simt plin gata sa explodeze si abia astept sa fac o baie si sa ma culc.

Mi-am dat seama ca stiu o gramada de chestii, numa' ca daca nu le folosesc des, nu pot spera decat sa-mi pice fisa acolo pe moment, intr-un moment potrivit, bineinteles. Rugati-va pentru mine ca toate informatia de natura English acumulata in cotloanele mintii mele sa iasa maine la iveala si sa iau A.

Si sa am subiect usor si generos la writing :D Si sa ma descurc la toate, de fapt.

Daca nu vreti sa iau A, macar rugati-va sa nu-l pic :D

Random

Am asa o inclinatie spre a vorbi fara mine. Adica nu neaparat ca vorbesc fara sa gandesc, da zic unele chestii de care sunt foarte sigura in momentul respectiv, iar peste cateva zile deja mi-am schimbat parerea 180 de grade. Sunt schimbatoare, ce sa-i faci :))

Care-i chestia de-acu'. Pai, spuneam acu-s cateva zile, o saptamana, poate doua, nu mai stiu exact, ca am fost in Lord's si ca nu mai merg ca nu-mi mai trebe', bla bla bla. Guess what? Am mers iar aseara :)) Ma rog, intentia initiala era sa merem in Blue Monday dar cum Laura isi facea iar veacul in Lord's am mers si eu cu Mitza pe acolo. De data asta nu am ajuns pe la 2 noaptea ci pe la 11, cand atmosfera era chiar ok, nu era inghesuiala aia sufocanta de care am avut parte ultima data. Bai si aveam eu juma de sticla de vin la bord si am mai bagat cateva beri si de la Mitza si chiar mi-a placut acolo. Cel putin fata de data trecuta, a fost chiar bine. In plus, nu-mi vine sa cred de cati cunoscuti dau pe acolo :))

Aaanyway, n-am stat mult, pe la 12 juma am plecat, deja incepea sa se umple iar pana la refuz. Am intrat in Blue Monday care era sec ca dracu' si-am plecat acasa :))

Acasa am fost praf. Isi facuse deja alcoolu efectu' de rigoare, imi vajaia capu', ma simteam varza. Am adormit nasol si m-am trezit rupta, ma dureau toate oasele si toti muschii, de cap nici nu mai pomenesc. A trecut ceva timp de cand m-am simtit asa ultima data. De fapt a trecut ceva timp de cand am ajuns in starea aia de la asa putin alcool.

Asadar, dupa ce m-am trezit am avut o stare din aia de zombie si cu chiu cu vai mi-am facut writingurile la engleza. Apoi, maraton de 4 ore de English. Nici n-am ajuns bine acasa, am plecat iar. Noroc ca de data asta am avut masina sub fund.

Am mers pana-n Lotus si am condus chiar bine. I'm proud of myself :) Incepe chiar sa imi placa felul in care conduc. (Stiti cat m-am chinuit sa elimin cacofonia din "placa cum conduc"? :)) ) Niciun incident mentionabil, in afara faptului ca in parcare la Lotus, cand sa ies, a intrat un cretin cu un masinoc din-ala mare (cred ca era ceva bmw.. x5 probably) pe interzis. L-am claxonat oleaca, iar cand am trecut pe langa el tipu' imi facea semne sa ma calmez /:) Eu sa ma calmez? Pai cine intrase pe interzis, retard?! Ma rog, si eu tot pe acolo intrasem cand m-am bagat sa parchez :">, da' eu macar m-am asigurat ca nu vine nimeni din fata :p

In fine, is rupta de oboseala acuma si incerc sa evit sa ma gandesc ca saptamana viitoare am examenu' la engleza. Abia astept sa scap, dar pe de alta parte mi-e groaza ca nu-s destul de pregatita si s-ar putea sa-l pic sau sa nu iau A.

Sper totusi sa fie bine :)

Balul Bobocilor

Propice numit, Balul Bobocilor e o experienta de neuitat.. pentru boboci. Aia care participa. Care de cele mai multe ori ori se fac de ras, ori se fac de ras. Unii se fac de ras in mod inocent, adica mai o boacana involuntara, mai un impiedicat pe scena in mijlocul scenei, chestii de genu'. Altii, in schimb, se fac de ras prin penibilul cu care se afiseaza in fata publicului, sperand sa atraga cat mai multa atentie si sa isi ridice nivelul popularitatii.

Nu am participat la bal. Nu am 90-60-90, nici fatza de papushica si nici nu ma descurc prea bine cu entertainingul unui public prea numeros. Nu de alta, da' sunt prea multi si prea diferiti, asa ca nu-i poti multumi pe toti.

Dar chiar daca nu am participat, mi se pareau foarte interesante pe atunci. Motiv de petrecut noptile afara din casa. Si-mi placea muzica si sa zbantuiala. In a 9-a ne-am sustinut colegii, pe care ii cunosteam si participau. Ii aplaudam, strigam, trimiteam voturi. Dupa ce se termina show-ul, dadeam toti navala pe scena si ne miscam posterioarele :)). Am mers la vreo 3 baluri atunci, ca aveam prietene bune foste colege la licee diferite si deh, trebuiau onorate invitatiile. In a 10-a, s-a cam racit treaba. Totusi, am onorat again 2 baluri, al liceului meu si al Economicului, desi m-am cam plictisit si am plecat rapid. In a 11-a m-am dus iar la vreo 3, dar mai mult din obligatie, ca ma luase gura pe dinainte sa zic ca merg. Nu cunosteam pe nimeni, nici macar bobocii de la mine de la scoala. Am stat la bar cu cativa prieteni, am bagat vreo 2 shoturi de tequila si dupa bal am zis ca mai stam putin asa de dragu' de a nu pleca acasa. Am stat 10 minute cred, sau poate 15, timp in care boxele imi zgariau infernal timpanele si melodiile mi se pareau schimbate prea repede si aiurea asa ca am sters-o rapid de pe-acolo. La baia fetelor era mereu coada pana afara, asa, ca sa deviez si de la subiect (de ce tot timpul e coada la feteeee?).

Anul asta nu merg. Nu merg deloc deloc. Mi-a ajuns. Poa' sa vina si Sfantu' Petru sa cante, ca nu ma intereseaza. Oricum toate-s la fel. Aceleasi fufitze care abia asteapta sa isi expuna pielea si abilitatile animatoristice, aceeasi tipi care danseaza cu geaca si caciula pe ei, desi tie in maieu ti-e cald de mori, si mai incearca si sa te agate pe deasupra, aceleasi probe, de multe ori stupide sau cu tenta perversa, ca deh, tinereteul din ziua de azi, aceleasi preturi care trec prin tavan, bla bla bla. M-am plictisit. Sau imbatranesc?

Planuri de Rev?

Am multa tema la engleza, da' nu-i nimic, eu scriu pe blog ca am timp, doar mai e o saptamana pana la examen, timp berechet de ingrasat porcul in ajun.

Asa deci. Dilema existentiala. Nu stiu ce fac de Revelion (se scrie cu r mare sau mic?). Da intr-adevar, stiu ca e o situatie foarte trista si nu stiu cum sa o rezolv. Nu, pe bune acuma. Voi ce faceti in noaptea dintre ani?

Anul trecut s-a pus de-un chef intr-o casa goala, lumea s-a distrat, muzica a fost, bautura a fost, mancare a fost, n-am deranjat pe nimeni. Artificii n-am avut, dar era aproape centrul pentru amatori. Pe la 7 sau 8 dimineata imi ingheta nasul mergand pe jos pe strada catre casa, ametita. A fost fain, mai ales ca dupa o zi de odihna am tras inca o chefuiala cu care am dat startul majoratelor alcooliza(n)te ale anului 2008. Am inceput anul cu dreptul :))

Acum doi ani pare-mi-se ne-am adunat un grup restrans de prieteni la unul dintre noi acasa si am petrecut intre noi, cu mancare, bautura, muzica in background, carti de joc si rasete. Poate ca suna boring, but it was fun :D Ca sa vezi ca te poti distra si fara sa dansezi in ceva fitzoshenie de club sau local, unde platesti milioane de lei pentru o amarata de noapte.

Acum imi dau seama ca e foarte posibil sa stau acasa de data asta. Ma rog, inca nu disper. Sunt optimista. O sa apara ceva, nu? Eventually, I guess. Sper sa nu ma trezesc in 31 ca eu chiar nu am nimic interesant de facut, ca ma urc la volan si-mi petrec trecerea dintre ani in masina :))

Partea buna e ca nu sunt singura in situatia asta. Toata lumea pe care am intrebat-o ce planuri are, sau cei care m-au intrebat, imi impartaseste nehotararea si lipsa ideilor. Adica ma rog, idei is. Cum ar fi clasicul revelion petrecut la munte. Daca aveam multi baaani si oameni hotaraaaati si rezervam din vara o cabanutza undeva la Arieseni sau ceva de genu', acuma asteptam bine mersi momentul. Dar nu poti fi cu toate. Asa ca acuma o sa ma bucur daca o sa prind cateva zile la zapada in vacanta de iarna sau macar in aia dintre semestre.

Petrecere? Alta idee clasica. Doar ca nu stiu pe nimeni cunoscut care sa dea petrecere. Sau n-au vrut sa-mi zica :))

Altceva ce se mai poate face in afara de a sta acasa cu ochii beliti la televizor sau frecat menta pe centru? Ca niciuna dintre cele doua variante nu-mi surade de nicio culoare.