M-am plictisit

M-am plictisit. Nu, nu acuma, pe moment. Ci asa, in general. M-am plictisit de viata mea. Nu in sensul ca as vrea sa-mi pun capat zilelor, Doamne fereste! M-am plictisit de monotonia asta zilnica, de faptul ca as vrea sa fac atatea si nu pot pentru ca nu am posibilitatea sau pur si simplu nu am destula energie si vointa. And it gets worse, cu cat ma complac mai mult in situatia asta.

M-am saturat sa zac fara pic de vlaga in pat sau in scaunul de la birou si sa nu fac nimic. Sunt o persoana activa, deci am nevoie de miscare, de mai multa.. activitate. M-am plictisit sa fac acelasi lucru in fiecare zi: scoala, acasa, scoala, acasa, eventual cate o iesire la un suc, ceva. Da' nici nu ma pot urni sa fac ceva. Ceva! Ce termen larg mi-am gasit si eu. Ca sa citez o replica dintr-un film: nu stiu ce vreau, dar stiu exact ce nu vreau. Nu vreau sa ma mai simt asa plictisita. Nu-mi place monotonia.

M-am plictisit pentru ca nu-mi place ceea ce fac, cu mici exceptii. Dar nu pot sa schimb asta. Nu pot sa-mi bag piciorul si sa nu mai merg la scoala. Adica practic as putea, dar nu o fac din considerente morale, in primul rand. Si mai e chestia ca am rezistat 11 ani si mai bine de jumate si doar n-o sa clachez acum pe ultima suta de metri. 

Nu pot sa renunt la a mai face variante si a invata pentru bac. Pentru ca trebuie sa iau bacul, ca sa intru la facultate. Si nu numai ca trebuie sa il iau, ci am nevoie si de note cat mai mari, astronomice as zice. Pentru ca in ziua de azi s-a ajuns la a putea intra oricine, dar absolut oricine, la o facultate. Si cat de ironic e cand cineva, care nu a pus toata viata nici macar degetul mic la invatat, intra la facultate inaintea ta si, si mai si, iti sufla locul bugetat de sub nas. 

Si trebuie sa merg la facultate pentru ca asta imi ofera alternativa sigura pentru viata. Intr-adevar, exista multe cazuri in care ai diplome si te stergi cu ele la fund, ca nu te ia nimeni. Dar de obicei daca esti bun in ceea ce faci, iti gasesti de lucru. Daca nu la noi, in strainatate, unde mai exista oameni care se uita la ce si cat stii, nu la cate diplome ai. Asa ca intentionez sa termin macar o facultate si sa si raman cu ceva. Iar apoi pot sa aleg: lucrez in domeniul in care m-am pregatit, sau imi gasesc altceva, ma loveste vreo idee geniala sau mai stiu eu. Iar daca asta nu merge, am mereu back-up-ul oferit de facultate. 

La urma urmei se pare ca viata, cel putin in cazul meu si pana acum, se rezuma la o serie de "trebuie". Si atunci cand iti mai ramane timpul si energia necesara pentru a indeplini si "vreau"?