Cata bataie de cap iti poate da o pereche de pantofi?

Asa. Pai, ma plangeam eu acu-s ceva timp de rochia de banchet, ca asa si pe dincolo. Ei, mi-am gasit pana la urma ceva in Debrecen. Nu tocmai ce as fi vrut eu, dar pana la urma am decis ca imi place. :)) Buuun. Culoare rochitei e destul de interesanta. Bate spre ciocolatiu inchis, da' parca un pic si spre gri metalizat, depinde cum e lumina. Mi-a placut mult de tot nuanta, cred ca a fost un plus mare cand m-am hotarat ca imi place rochita :)) Asa. Si m-am gandit eu ca am nevoie de niste pantofi mai interesanti. O culoare de contrast, ceva, sau, in cel mai rau caz, negri. Si am pornit eu in cautarea pantofilor minune. Ieri am batut Lotusu' in lung si-n lat. In primul magazin in care am intrat, Debenhams, am si sesizat o pereche de pantofi negri, luciosi. In caz ca nu gaseam nimic altceva, aveam back-up. Tot acolo a sesizat colega-mea cu care eram o pereche de pantofi de nuanta deschisa, un fel de bej cu ciocolatiu. M-am indragostit de ei instant. Pana cand am vazut ca-s decupati in fata, chestie care-mi displace profund.

Am continuat cautarea prin celelalte magazine. Am mai gasit chestii acceptabile, da' in cap tot pe nenorocitii aia decupati ii aveam. Am decis sa le dau o sansa. M-am dus sa-i probez. Marimea 39 era expusa, eu port 38-39 de obicei, in cazu' de fata mi-erau oleaca mari. Da' in momentu' in care i-am pus in picioare, am fost in extaz. Erau ideali! Cat se poate de comozi, neavand impresia ca ma duc in fata, culoarea era perfecta, nu ma deranja nici decupajul din fata, nu ma strangeau de nicaieri. Erau raiul pantofilor pe pamant. Perfectiunea intruchipata. Cu o mica problema: mi-erau mari. Adica nu mari ca-i trageam dupa mine ci mari ca imi juca picioru' la unii pasi. Si ghiciti ce? N-aveau 38!!! Am crezut ca innebunesc, dau in epilepsie. M-am plimbat cu ei prin magazin. Faceam rugaciuni sa-mi creasca picioru' cu juma' de cm. Am sunat-o pe super mom sa gaseasca o solutie sa-i micsoreze ca sa-i pot cumpara. Mi s-a descarcat bateria la telefon. Ma invarteam ca un titirez, era deja vreo 9 si 15, la 10 se inchideau magazinele, ce faceam daca nu gaseam nimic. Si atunci, am decis. Ii cumpar! Si daca stiu ca ii tin in vitrina, ii cumpar! Si i-am cumparat. Si m-a pacalit aia cu 10 lei ca n-am fost atenta la pret. Da' nu m-a mai interesat. Ii aveam. Erau ai mei!

In timp ce eram la casa a venit o tipa sa ma-ntrebe daca ii cumpar. Am pus mana instinctual pe ei si am spus un da hotarat. Ce dracu', doar nu-si imagina ca ii lasam ei! Deja imi pregateam replicile in cazul unei confruntari acerbe pentru pantofi. N-a fost nevoie, tipa vroia total altceva :-j

Bun. Deci problema numarul 1 e ca mi-s olecutza maricei. Problema numarul 2 e ca is extra sensibili din cauza materialului si culorii. Asta inseamna ca o sa-i port din an in paste, cu putin noroc de mai mult de 4-5 ori in viata. O sa cer sa fiu inmormantata cu ei :)))

Problema numarul 3 e legata de 2. Ca azi-noapte s-a pornit o furtuna de toata frumusetea. Cu PLOAIE! Stiti ce se intampla daca ploua vineri cand am banchetu'? Ma duc cu ei in mana!

Problema numarul 4: nu am poseta la ei. Nu am posete in general, daramite pentru astia :)) Aveau la magazin poseta pentru pantofii respectivi, erau ca un fel de set, asa. Doar ca poseta costa aproape cat pantofii! O putza de poseta, un milion jumate. Si avea bareta din aia scurta, n-o puteam agata dupa gat. Si am stat si m-am invartit, ce sa fac, ce sa fac. S-o iau, sa n-o iau. Era draguta ea asa, da' n-o puteam purta decat cu pantofii aia. Si era un fuckin' milion jumate!!! Si n-am luat-o. M-am gandit sa caut alternative mai accesibile inainte.

Asa ca, cine ma-mprumuta cu un poşetuţ bejuliu? Nu din ala lucios, nu auriu. Bej :D Sau spune-ti-mi unde gasesc la preturi normale :))