Scapi de una, dai de alta

Na', ia uite ca s-a terminat si cu bacu' asta nenorocit. \:D/ La educatie fizica a fost mai usor decat ma asteptam si se putea lua 10 absolut lejereanu'. Sau macar 9. Oricum. Am constatat la fata locului ca m-am agitat degeaba cu gimnastica fericirii, care era singura proba ce imi dadea pe bune emotii. Asta e, nu-s pui de Nadia Comaneci. :)) Dar daca e sa compar cu alte domnisoare care au ales proba de sport fara a avea o catusi de mica tangenta cu aceasta, mergand probabil pe ideea ca "se da 10 oricum", atunci sunt as la sport. Pai bine mai, vrei sa dai sport si tu nu esti in stare sa faci o rostogolire ca lumea sau sa bati mingea 2 metri? 

In fine, nu-mi mai bat gura degeaba. Eu am luat 10 si sunt cat se poate de multumita. :)>-

Cum spuneam, am scapat de asta, am dat de alta si mai si. Admiterea. Admitere care imi ridica tot mai multe semne de intrebare pe zi ce trece. Vreau asta cu adevarat? Mi-e frica sa nu dau inapoi ca tiganu' la mal. Daca intru nu mai exista multe drumuri de intoarcere. Ca de aia. Ca nu-mi place sa renunt. Nu ma face pe mine o facultate :-j Problema e sa nu regret apoi. Sa nu ajung sa fac ceva ce imi displace profund. Habar n-am ce vreau. Momentan am alte pasiuni mult mai puternice decat arhitectura. Asta a aparut recent, poate nu o sa tina. Sau poate o sa devina un mod de viata, o sa imi placa la nebunie. Nu stiu. E enervant ca nu stii ce o sa fie. Pe de-o parte. Pe de alta, e mai misto sa nu stii, sa alegi la fata locului. 

Anyway. Deci am de facut vreo douj' de simulari in vreo saptamana. Si chef zero. Nu mai vreau sa-mi solicit neuronii asa masiv. Vreau sa zac toata ziua. Sa ma uit la filme. Sa bag intens Prison Break (Doamne cat de frumos poate fi Michael :x). Sa merg la mare. Sa merg in excursii. Sa fac poze. Sa ies prin oras. Sa orice altceva in afara de statul la birou si lucrat. 

Vreau sa am si eu cu adevarat vacanta. Asa au trecut zilele astea cu bacu' ca am pierdut notiunea timpului. Deja e iulie. Nu-mi vine sa cred ca in cateva zile implinesc 19 ani. :| Si nu o sa sarbatoresc. Nu intr-un mod special, oricum. O sa fie, probabil, o zi ca oricare alta. O sa treaca pe langa mine de parca nici n-ar fi fost. Asa o sa fie de acum incolo? O sa ma trezesc intr-o dimineata la 30 de ani si o sa ma intreb unde s-au dus atatia ani? Si apoi la 60 la fel? Si apoi o sa imi vad intreg firul vietii pe patul de moarte? Nu vreau sa fie asa.. 

Hai ca prea o iau pe aratura. :)) Ma pun sa desenez :-<